Suntem cu toţii cetăţeni ai planetei Pământ şi trăim un început de mileniu deloc promiţător pentru viitorul umanităţii.
Debusolaţi şi lipsiţi de repere ne pierdem sufletul şi conştiinţa într-un zbucium continuu având ca scop să consumăm şi să fim admirati. Sensul vieţii, un viitor prosper urmaşilor şi semenilor noştri, comunităţilor în care trăim, omenirii în general, dispare încet dar sigur din meditaţiile şi preocupările noastre lăsând loc unui egocentrism desuet.
În toată goana noastră nebunească după plăceri, acumulări materiale, poziţii efemere şi influenţe iluzorii, puţini dintre noi mai auzim, din când în când, o voce interioară ce ne strigă: eşti pe un drum greşit, trebuie să schimbi ceva!
Ne mişcăm, vorbim, muncim, iubim, într-un cuvânt, trăim, din ce în ce mai repede şi mai dezordonat fără perspectiva de a ne depăşii vreodată barierele de timp şi cunoaştere, la fel cum moleculele de apă, încălzite fiind, îşi înteţesc miscarea dezordonată fără speranţa de a părăsi vreodată creuzetul. Tot apa ne spune că am mai avea o şansă de eliberare, dar suntem prea leneşi, prea comozi şi prea fricoşi s-o încercăm: să dăm în clocot.
Nicicând în istoria omenirii dezbaterile de idei nu au fost atât de sărace în a aborda unitar individul, privit ca, deopotrivă, promotor, principal beneficiar şi victimă a tuturor manifestărilor societăţii umane. Săraci în idealuri şi căi de urmat, lipsiţi de reponsabilităţi sociale, trăim izolaţi sufleteşte de semenii noştri deşi, fizic, împreună şi prin ei, ne urmărim meschin interesele proprii, condamnând definitiv coeziunea umană şi obiectivele acesteia, singurele ce ne pot asigura, pe termen lung şi la propiu, universalitatea.
Dezîmpovăraţi de asumarea moştenirii lăsate de înaintaşii noştri, de conservarea, înobilarea şi transmiterea ei generaţiilor viitoare, ne alegem conducători miopi şi superficiali dar capabili să ne ofere pâine şi circ în timp ce îndreaptă spre noi, milostivi şi ameninţători, continuu şi concomitent, persuatorii mileniului trei: băţul şi morcovul (the stick and the carrot).
Ei, aleşii şi conducătorii noştri la început de mileniu, nu ne conduc pe bază de principii şi ideologii ci după cerinţele şi legile impuse de îngeri şi demoni mai vechi sau mai noi, deoptrivă stăpânii şi uneltele lor dar şi prietenii, sperietorile şi duşmanii noştri, reali sau inventaţi, ce poartă nume ciudate, ca “Democraţie”, “Modernitate”, “Globalizare”, “Noua Ordine Mondială”, “Terorism internaţional”, “Piaţă liberă”, forţe omniprezente şi cameleonice, ce ne răsplătesc sau pedepsesc funcţie de cum le tratăm, deşi, fără noi oamenii, ar fi precum miresme în vid sau cutremure în nori, noţiuni şi fenomene imposibile.
Sub stăpânirea acestor îngeri şi demoni a intrat, acum douăzeci de ani, poporul român. Tânjind după opulenţa şi confortul occidental, l-am ucis pe Împăratul Roşu, stăpânul şi temnicerul nostru timp de 45 de ani, înlocuindu-l fără rezerve, optimişti şi încrezători, cu creatorul şi stăpânul tuturor îngerilor şi demonilor, strălucitorul, zgomotosul, promiţătorul Capitalism.
Pentru a-şi demonstra umanismul, noul stăpân ne-a lăsat să golim visteria Împăratului Roşu într-o orgie caracteristică deţinuţilor eliberaţi înainte de termen. Sătui să mai trudim şase zile pe săptămână, să ne petrecem sărbătorile prin muncă şi să salivăm în faţa vitrinelor occidentale ale căror bunătăţi tocmai le gustasem, ne-am grăbit apoi să depăşim decalajele de bunăstare ce ne separau de supuşii mai vechi ai Capitalismului. În goana după bani şi uitând de exemplul milenar al înaintaşilor noştri ce-şi obţineau bunăstarea, atâta cât era ea, prin muncă şi efort propriu, am acceptat propunerea noului stăpân de a scoate la mezat Zeiţa Roşie, cea care ne-a consumat energiile şi munca timp de aproape 50 de ani, condamnându-ne la salam cu soia şi zahăr pe cartelă în numele unui “viitor luminos” şi a “propăşirii neamului românesc pe noi culmi de progres şi civilizaţie”. Numele ei în limbajul de lemn, Averea Întregului Popor iar în limbajul noii orânduiri: Proprietatea Publică.
Ca să scăpăm de “mormanul de fiare vechi” pe care slugărea muncitorimea română, am tăiat şi vândut la kilogram fabrici, uzine şi combinate.
Ca să ucidem demonul cooperatist am dărâmat CAP-urile şi SMT-urile, sistemele de irigaţii şi fermele, din ale căror resturi ne-am construit coteţele şi pavat curţile.
Ca să-i potenţeze şi să-i fidelizeze pe noii boieri şi arendaşii acestora, nimeni alţii decât foştii vătafi ai Împăratului Roşu şi slugile lor ce au jurat necondiţionat credinţă Capitalismului, noul stăpân le-a donat activele performante şi i-a lăsat să ne devalizeze băncile şi să ne fure economiile prin tot felul de scheme piramidale şi fonduri de investiţii.
Ne-am vândut pe nimic pădurile, utilităţile publice, resursele naturale şi băncile, şi tot nu a fost deajuns.
Am trecut la bugetul de stat şi bugetele locale pe care le-am căpuşat şi continuăm să le căpuşăm fără milă.
În final, am început să ne vindem chiar şi munca încă neprestată, cumpărând totul pe împrumut, până şi concediile. Şi, ca să nu rămână nimic neexploatat, am început să vindem şi viitorul copiilor noştri, împrumutând bani de la fonduri, organizaţii şi bănci doar ca să ne ostoim poftele şi să ne afişăm o falsă prosperitate.
Ne aflăm în prezent în postura tatălui beţiv şi fără loc de muncă care, în sevraj fiind, se împrumută de bani garantând cu casa, deşi ştie că nu are cum să plătească ratele, pentru ţuica zilnică, aruncându-şi copiii în stradă şi condamnându-i la sărăcie şi privaţiuni fară sfârşit.
Ce influenţe are acest rapt generalizat asupra diverselor domenii de activitate ale societăţii româneşti şi, indirect, asupra populaţiei României?
Cum arată acum acest tărâm numit România după 45 de ani de guvernare roşie şi 20 de ani de capitalism “original”? Ce văd în jurul lor copiii noştri care au votat pentru prima data anul trecut?
Cât de pregătiţi suntem să înfruntăm criza economico-financiară globală? Când şi cum o vom depăşi şi ce viitor ne aşteaptă?
Pentru orice om de pe planetă, este suficient să navigheze pe internet folosind, în engleză şi română, cuvintele cheie “România ocupă locul...”, ca să ia la cunoştinţă de următoarele realităţi:
La majoratul primei generaţii de români liberi din ultimii 50 de ani, crescuţi şi educaţi într-o ţăra membră cu drepturi depline în structurile euro-atlantice, suntem catalogaţi în Europa şi în lume ca un popor trist, nefericit, neproductiv, needucat, măcinat de corupţie, cu o sănatate precară, o speranţă de viată redusă, o mortalitate ridicată şi o justiţie ineficientă; o ţară cu o forţă de muncă slab pregătită, neatractivă pentru investitorii industriali străini, cu o infrastructură înapoiată şi un turism primitiv în ciuda potenţialului ridicat, cu un sector productiv slab dezvoltat şi o administraţie greoaie; o ţară în care se dă de şase ori mai multă şpagă decât media europeană dar este pe ultimul loc în Europa la producţia agricolă medie la hectar; o ţără cu o fiscalitate excesivă, ce oferă facilităţi zero investitorilor mici şi mijlocii dar care îşi permite să susţină un sector bugetar supradimensionat; o ţară ai cărei conducători au preocupări minime, dacă nu inexistente, pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii şi pregătirea populaţiei pentru confruntarea cu provocările specifice secolului 21.
Concluzia: într-o lume aflată într-o profundă criză morala, dominată de un protecţionism în creştere şi un egosim justificat de criza ce nu iartă pe nimeni, dacă nu efectuăm schimbări fundamentale în toate domeniile de activitate ale societăţii, ne îndreptăm spre faliment economic, social şi politic, ce ameninţă însăşi funcţionarea şi, în ultimă instanţă, existenţa statului român.
Idea blogului “Salvaţi România” s-a născut din pierderea oricărei speranţe că vre-una din cele patru puteri actuale ale statului (inclusiv media) ar mai putea fi în măsură să demareze dezbateri şi să avanseze soluţii de însănătoşire a societăţii româneşti. Politicieni, funcţionari publici, oameni de afaceri, jurnalişti şi oameni ai legii au fost prinşi în ultimii douăzeci de ani, cu sau fără ştirea lor, într-o plasă de păianjen împletită din relaţii transpartinice, interese de grup, complicităţi oculte şi legi incoerente, a cărei singură menire este acapararea cu orice preţ a puterii economice, politice şi administrative din România, chiar dacă acest preţ este sacrifcarea interesului general pe termen mediu şi lung.
În acelaşi timp, acest blog exprimă speranţa că mai sunt în România oameni suficient de pregătiţi şi doritori să participe cu analize, opinii şi soluţii la redresarea ţării; este o invitaţie adresată tuturor românilor de bună credinţă la rezolvarea unui puzzle multidimensional a cărui imagine finală este situaţia reală a României şi perspectivele ei funcţie de evoluţiile de pe scena internaţională şi posibilele scenarii şi programe de redresare ce ar putea fi aplicate.
Blogul “Salvaţi România”, deşi nu are şi nu va avea niciodată conotaţii politice, propunându-şi să fie complet imun la orice afilliaţie sau partizanat, nu va descuraja dezbateri ideologice, dimpotrivă. Într-o lume care a fost martora, în mai puţin de douăzeci de ani, la compromiterea principalelor două sisteme politico economice ale ultimului secol, comunismul şi capitalismul, nevoia de prospeţime, inovaţie şi luciditate în desenarea unui nou tip de societate este mai mare ca oricând.
Asta nu înseamnă că opiniile celor care sunt membrii ai unor partide, sau simpatizanţi ai acestora, nu sunt bine venite. “Salvaţi România” se doreşte un forum în cadrul căruia orice persoană, publică sau obişnuită, angrenată politic sau nu, să poată să ne facă cunoscute, în nume propriu sau sub protecţia anonimatului analizele, prognozele şi soluţiile sale privind prezentul şi viitorul României, atâta imp cât ele urmăresc interesele comune ale tuturor românilor, indiferent de partidul, pătura socială, etnia, religia, sau grupul socio-profesional din care fac parte. Astfel, consider că înaintea oricăror interese de grup, orice societate ce se doreşte perenă, este obligată să urmărească prioritar acele obiective comune tuturor membrilor ei indiferent de particularităţile şi interesele care îi unesc sau deosebesc. Creionarea, definirea şi modalităţile de atingere a acestor obiective, este ceea ce î-şi propune acest forum.
Şi, ar mai fi un motiv ce a stat la baza ideii realizării forumului “Salvaţi România”, dacă nu la fel de pragmatic, cel puţin la fel de important: testarea interesului real pe care românii, cel puţin cei ce au acces la internet, îl au pentru reconstrucţia unei Românii viabile, prospere, şi promiţătoare de bunăstare şi afirmare pentru generaţiile viitoare. Inerţia, letargia, lipsa de reacţie, într-un cuvânt acceptarea tăcută cu care populaţia a tratat evenimentele politico-economice şi sociale din ultima perioadă, impune, din perspectiva conotaţiei evident mioritice, un răspuns clar la următoarea întrebare: dorim să schimbăm situaţia jalnică în care se află România sau ne lamentăm aşteptând tăcuţi şi resemnaţi să n-i se întâmple ceea ce alţii au hotărât deja pentru noi?
În următoarele patru săptămâni aştept reacţia voastră, a tuturor celor ce vor primii acest mesaj, referitoare la oportunitatea unui asemenea demers precum şi propuneri menite să ajute la obţinerea, selectarea şi sintetizarea celor mai bune comentarii ale participanţilor la forum.
Voi transmite acest mesaj nu numai prietenilor şi cunoscuţilor mei ci şi cât mai multor reprezentanţi ai celor patru puteri din stat cu speranţa că, unii dintre aceştia, într-un proces de conştiinţă, î-şi vor lăsa deoparte interesele personale şi se vor angaja, împreună cu noi, la punerea în aplicare a acestei idei.
Bi-lunar, sau în măsura timpului disponibil, voi posta pe forum diverse eseuri ce îşi propun să analizeze situaţii şi evenimente interne de actualitate în contextul realităţilor şi evoluţiilor externe, cu scopul de a identifica diferenţe şi similitudini utile în creionarea perspectivelor ce ne aştepată. Vor fi abordate şi evenimente internaţionale din domenii diverse cum ar fi cel financiar, comercial, politic, militar şi energetic, încercând să rezolvăm sistemul de ecuaţii al interdependenţei mondiale ce are printre necunscute şi performanţe şi evoluţii ale domeniilor similare din România. Analiza şi sinteza celor mai valoroase comentarii vor fi repostate pe blog
Referitor la profilul iniţiatorului acestui blog consider că următoarele date sunt suficiente: am 51 de ani, sunt inginer de aeronave, fost diplomat al României în străinătate, specialist în relaţii economice internaţionale şi comerţ exterior.
Vă mulţumesc pentru timpul consumat pentru citirea acestui mesaj, şi aştept cu interes comentariile voastre. Celor cărora citirea acestui mesaj l-i s-a părut o pierdere de timp, le cer scuze.
Debusolaţi şi lipsiţi de repere ne pierdem sufletul şi conştiinţa într-un zbucium continuu având ca scop să consumăm şi să fim admirati. Sensul vieţii, un viitor prosper urmaşilor şi semenilor noştri, comunităţilor în care trăim, omenirii în general, dispare încet dar sigur din meditaţiile şi preocupările noastre lăsând loc unui egocentrism desuet.
În toată goana noastră nebunească după plăceri, acumulări materiale, poziţii efemere şi influenţe iluzorii, puţini dintre noi mai auzim, din când în când, o voce interioară ce ne strigă: eşti pe un drum greşit, trebuie să schimbi ceva!
Ne mişcăm, vorbim, muncim, iubim, într-un cuvânt, trăim, din ce în ce mai repede şi mai dezordonat fără perspectiva de a ne depăşii vreodată barierele de timp şi cunoaştere, la fel cum moleculele de apă, încălzite fiind, îşi înteţesc miscarea dezordonată fără speranţa de a părăsi vreodată creuzetul. Tot apa ne spune că am mai avea o şansă de eliberare, dar suntem prea leneşi, prea comozi şi prea fricoşi s-o încercăm: să dăm în clocot.
Nicicând în istoria omenirii dezbaterile de idei nu au fost atât de sărace în a aborda unitar individul, privit ca, deopotrivă, promotor, principal beneficiar şi victimă a tuturor manifestărilor societăţii umane. Săraci în idealuri şi căi de urmat, lipsiţi de reponsabilităţi sociale, trăim izolaţi sufleteşte de semenii noştri deşi, fizic, împreună şi prin ei, ne urmărim meschin interesele proprii, condamnând definitiv coeziunea umană şi obiectivele acesteia, singurele ce ne pot asigura, pe termen lung şi la propiu, universalitatea.
Dezîmpovăraţi de asumarea moştenirii lăsate de înaintaşii noştri, de conservarea, înobilarea şi transmiterea ei generaţiilor viitoare, ne alegem conducători miopi şi superficiali dar capabili să ne ofere pâine şi circ în timp ce îndreaptă spre noi, milostivi şi ameninţători, continuu şi concomitent, persuatorii mileniului trei: băţul şi morcovul (the stick and the carrot).
Ei, aleşii şi conducătorii noştri la început de mileniu, nu ne conduc pe bază de principii şi ideologii ci după cerinţele şi legile impuse de îngeri şi demoni mai vechi sau mai noi, deoptrivă stăpânii şi uneltele lor dar şi prietenii, sperietorile şi duşmanii noştri, reali sau inventaţi, ce poartă nume ciudate, ca “Democraţie”, “Modernitate”, “Globalizare”, “Noua Ordine Mondială”, “Terorism internaţional”, “Piaţă liberă”, forţe omniprezente şi cameleonice, ce ne răsplătesc sau pedepsesc funcţie de cum le tratăm, deşi, fără noi oamenii, ar fi precum miresme în vid sau cutremure în nori, noţiuni şi fenomene imposibile.
Sub stăpânirea acestor îngeri şi demoni a intrat, acum douăzeci de ani, poporul român. Tânjind după opulenţa şi confortul occidental, l-am ucis pe Împăratul Roşu, stăpânul şi temnicerul nostru timp de 45 de ani, înlocuindu-l fără rezerve, optimişti şi încrezători, cu creatorul şi stăpânul tuturor îngerilor şi demonilor, strălucitorul, zgomotosul, promiţătorul Capitalism.
Pentru a-şi demonstra umanismul, noul stăpân ne-a lăsat să golim visteria Împăratului Roşu într-o orgie caracteristică deţinuţilor eliberaţi înainte de termen. Sătui să mai trudim şase zile pe săptămână, să ne petrecem sărbătorile prin muncă şi să salivăm în faţa vitrinelor occidentale ale căror bunătăţi tocmai le gustasem, ne-am grăbit apoi să depăşim decalajele de bunăstare ce ne separau de supuşii mai vechi ai Capitalismului. În goana după bani şi uitând de exemplul milenar al înaintaşilor noştri ce-şi obţineau bunăstarea, atâta cât era ea, prin muncă şi efort propriu, am acceptat propunerea noului stăpân de a scoate la mezat Zeiţa Roşie, cea care ne-a consumat energiile şi munca timp de aproape 50 de ani, condamnându-ne la salam cu soia şi zahăr pe cartelă în numele unui “viitor luminos” şi a “propăşirii neamului românesc pe noi culmi de progres şi civilizaţie”. Numele ei în limbajul de lemn, Averea Întregului Popor iar în limbajul noii orânduiri: Proprietatea Publică.
Ca să scăpăm de “mormanul de fiare vechi” pe care slugărea muncitorimea română, am tăiat şi vândut la kilogram fabrici, uzine şi combinate.
Ca să ucidem demonul cooperatist am dărâmat CAP-urile şi SMT-urile, sistemele de irigaţii şi fermele, din ale căror resturi ne-am construit coteţele şi pavat curţile.
Ca să-i potenţeze şi să-i fidelizeze pe noii boieri şi arendaşii acestora, nimeni alţii decât foştii vătafi ai Împăratului Roşu şi slugile lor ce au jurat necondiţionat credinţă Capitalismului, noul stăpân le-a donat activele performante şi i-a lăsat să ne devalizeze băncile şi să ne fure economiile prin tot felul de scheme piramidale şi fonduri de investiţii.
Ne-am vândut pe nimic pădurile, utilităţile publice, resursele naturale şi băncile, şi tot nu a fost deajuns.
Am trecut la bugetul de stat şi bugetele locale pe care le-am căpuşat şi continuăm să le căpuşăm fără milă.
În final, am început să ne vindem chiar şi munca încă neprestată, cumpărând totul pe împrumut, până şi concediile. Şi, ca să nu rămână nimic neexploatat, am început să vindem şi viitorul copiilor noştri, împrumutând bani de la fonduri, organizaţii şi bănci doar ca să ne ostoim poftele şi să ne afişăm o falsă prosperitate.
Ne aflăm în prezent în postura tatălui beţiv şi fără loc de muncă care, în sevraj fiind, se împrumută de bani garantând cu casa, deşi ştie că nu are cum să plătească ratele, pentru ţuica zilnică, aruncându-şi copiii în stradă şi condamnându-i la sărăcie şi privaţiuni fară sfârşit.
Ce influenţe are acest rapt generalizat asupra diverselor domenii de activitate ale societăţii româneşti şi, indirect, asupra populaţiei României?
Cum arată acum acest tărâm numit România după 45 de ani de guvernare roşie şi 20 de ani de capitalism “original”? Ce văd în jurul lor copiii noştri care au votat pentru prima data anul trecut?
Cât de pregătiţi suntem să înfruntăm criza economico-financiară globală? Când şi cum o vom depăşi şi ce viitor ne aşteaptă?
Pentru orice om de pe planetă, este suficient să navigheze pe internet folosind, în engleză şi română, cuvintele cheie “România ocupă locul...”, ca să ia la cunoştinţă de următoarele realităţi:
La majoratul primei generaţii de români liberi din ultimii 50 de ani, crescuţi şi educaţi într-o ţăra membră cu drepturi depline în structurile euro-atlantice, suntem catalogaţi în Europa şi în lume ca un popor trist, nefericit, neproductiv, needucat, măcinat de corupţie, cu o sănatate precară, o speranţă de viată redusă, o mortalitate ridicată şi o justiţie ineficientă; o ţară cu o forţă de muncă slab pregătită, neatractivă pentru investitorii industriali străini, cu o infrastructură înapoiată şi un turism primitiv în ciuda potenţialului ridicat, cu un sector productiv slab dezvoltat şi o administraţie greoaie; o ţară în care se dă de şase ori mai multă şpagă decât media europeană dar este pe ultimul loc în Europa la producţia agricolă medie la hectar; o ţără cu o fiscalitate excesivă, ce oferă facilităţi zero investitorilor mici şi mijlocii dar care îşi permite să susţină un sector bugetar supradimensionat; o ţară ai cărei conducători au preocupări minime, dacă nu inexistente, pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii şi pregătirea populaţiei pentru confruntarea cu provocările specifice secolului 21.
Concluzia: într-o lume aflată într-o profundă criză morala, dominată de un protecţionism în creştere şi un egosim justificat de criza ce nu iartă pe nimeni, dacă nu efectuăm schimbări fundamentale în toate domeniile de activitate ale societăţii, ne îndreptăm spre faliment economic, social şi politic, ce ameninţă însăşi funcţionarea şi, în ultimă instanţă, existenţa statului român.
Idea blogului “Salvaţi România” s-a născut din pierderea oricărei speranţe că vre-una din cele patru puteri actuale ale statului (inclusiv media) ar mai putea fi în măsură să demareze dezbateri şi să avanseze soluţii de însănătoşire a societăţii româneşti. Politicieni, funcţionari publici, oameni de afaceri, jurnalişti şi oameni ai legii au fost prinşi în ultimii douăzeci de ani, cu sau fără ştirea lor, într-o plasă de păianjen împletită din relaţii transpartinice, interese de grup, complicităţi oculte şi legi incoerente, a cărei singură menire este acapararea cu orice preţ a puterii economice, politice şi administrative din România, chiar dacă acest preţ este sacrifcarea interesului general pe termen mediu şi lung.
În acelaşi timp, acest blog exprimă speranţa că mai sunt în România oameni suficient de pregătiţi şi doritori să participe cu analize, opinii şi soluţii la redresarea ţării; este o invitaţie adresată tuturor românilor de bună credinţă la rezolvarea unui puzzle multidimensional a cărui imagine finală este situaţia reală a României şi perspectivele ei funcţie de evoluţiile de pe scena internaţională şi posibilele scenarii şi programe de redresare ce ar putea fi aplicate.
Blogul “Salvaţi România”, deşi nu are şi nu va avea niciodată conotaţii politice, propunându-şi să fie complet imun la orice afilliaţie sau partizanat, nu va descuraja dezbateri ideologice, dimpotrivă. Într-o lume care a fost martora, în mai puţin de douăzeci de ani, la compromiterea principalelor două sisteme politico economice ale ultimului secol, comunismul şi capitalismul, nevoia de prospeţime, inovaţie şi luciditate în desenarea unui nou tip de societate este mai mare ca oricând.
Asta nu înseamnă că opiniile celor care sunt membrii ai unor partide, sau simpatizanţi ai acestora, nu sunt bine venite. “Salvaţi România” se doreşte un forum în cadrul căruia orice persoană, publică sau obişnuită, angrenată politic sau nu, să poată să ne facă cunoscute, în nume propriu sau sub protecţia anonimatului analizele, prognozele şi soluţiile sale privind prezentul şi viitorul României, atâta imp cât ele urmăresc interesele comune ale tuturor românilor, indiferent de partidul, pătura socială, etnia, religia, sau grupul socio-profesional din care fac parte. Astfel, consider că înaintea oricăror interese de grup, orice societate ce se doreşte perenă, este obligată să urmărească prioritar acele obiective comune tuturor membrilor ei indiferent de particularităţile şi interesele care îi unesc sau deosebesc. Creionarea, definirea şi modalităţile de atingere a acestor obiective, este ceea ce î-şi propune acest forum.
Şi, ar mai fi un motiv ce a stat la baza ideii realizării forumului “Salvaţi România”, dacă nu la fel de pragmatic, cel puţin la fel de important: testarea interesului real pe care românii, cel puţin cei ce au acces la internet, îl au pentru reconstrucţia unei Românii viabile, prospere, şi promiţătoare de bunăstare şi afirmare pentru generaţiile viitoare. Inerţia, letargia, lipsa de reacţie, într-un cuvânt acceptarea tăcută cu care populaţia a tratat evenimentele politico-economice şi sociale din ultima perioadă, impune, din perspectiva conotaţiei evident mioritice, un răspuns clar la următoarea întrebare: dorim să schimbăm situaţia jalnică în care se află România sau ne lamentăm aşteptând tăcuţi şi resemnaţi să n-i se întâmple ceea ce alţii au hotărât deja pentru noi?
În următoarele patru săptămâni aştept reacţia voastră, a tuturor celor ce vor primii acest mesaj, referitoare la oportunitatea unui asemenea demers precum şi propuneri menite să ajute la obţinerea, selectarea şi sintetizarea celor mai bune comentarii ale participanţilor la forum.
Voi transmite acest mesaj nu numai prietenilor şi cunoscuţilor mei ci şi cât mai multor reprezentanţi ai celor patru puteri din stat cu speranţa că, unii dintre aceştia, într-un proces de conştiinţă, î-şi vor lăsa deoparte interesele personale şi se vor angaja, împreună cu noi, la punerea în aplicare a acestei idei.
Bi-lunar, sau în măsura timpului disponibil, voi posta pe forum diverse eseuri ce îşi propun să analizeze situaţii şi evenimente interne de actualitate în contextul realităţilor şi evoluţiilor externe, cu scopul de a identifica diferenţe şi similitudini utile în creionarea perspectivelor ce ne aştepată. Vor fi abordate şi evenimente internaţionale din domenii diverse cum ar fi cel financiar, comercial, politic, militar şi energetic, încercând să rezolvăm sistemul de ecuaţii al interdependenţei mondiale ce are printre necunscute şi performanţe şi evoluţii ale domeniilor similare din România. Analiza şi sinteza celor mai valoroase comentarii vor fi repostate pe blog
Referitor la profilul iniţiatorului acestui blog consider că următoarele date sunt suficiente: am 51 de ani, sunt inginer de aeronave, fost diplomat al României în străinătate, specialist în relaţii economice internaţionale şi comerţ exterior.
Vă mulţumesc pentru timpul consumat pentru citirea acestui mesaj, şi aştept cu interes comentariile voastre. Celor cărora citirea acestui mesaj l-i s-a părut o pierdere de timp, le cer scuze.
